Babilonienii antici şi egiptenii aveau figuri pentru constelaţii înaintea grecilor. În unele cazuri, acestea corespund cu cele găsite de greci mai târziu; alteori însă, nu există nici o corespondenţă; mai mult: o figură a primilor poate să se găsească într-un loc diferit pe cer, după notaţiile greceşti.
Coma Berenices şi Antinous au fost ultimele doua constelaţii identificate de către greci şi romani.
Ştiaţi că... ?
Constelaţiei Ursa Mare i s-a asociat figura unui urs încă din Era Glaciară.
Canopus a fost considerată de către grecii antici drept cea mai slab vizibilă stea.
Poeţii antici se refereau la "Calea Lactee" prin "Calea Zeilor".
În antichitate constelaţia Libra era cunoscută drept "Cleştile Scorpionului".
Constelaţiile Hydra, Crater, Corvus sunt toate explicate prin prisma aceluiaşi mit grecesc.
Constelaţia Vânătorului (Orion) este însoţită de câinii ei de vanătoare (Canis Major şi Canis Minor).
- Figurile lui Pegasus, Taurus şi Argo sunt doar parţial reprezentate în constelaţiile lor.
- Mitul cel mai adesea reprezentat printre constelaţii este acela al lui Perseus şi Andromeda.
Atât babilonienii cât şi grecii au identificat cele cinci planete vizibile cu unul dintre zeii lor.
"Pleiadele" erau un semn sezonier comun multor civilizaţii străvechi.
Triunghiul este singura formă geometrică prezentă printre figurile de constelaţii greceşti şi romane.
Trei animale sunt reprezentate de câte două ori printre constelaţii, şi anume: Canis Major/Canis Minor, Ursa Major/Ursa Minor, Pisces/Piscis Austrinus.
Figurile constelaţiilor emisferei nordice sunt mai vechi de 2000 de ani.
Observatorul Astronomic
Academia Română Institutul Astronomic - Observatorul Timişoara
